Expoziţia “În căutarea libertăţii” – Tamara Robeer

Conceptul de libertate aparţine doar momentului prezent, când ne permitem să intrăm în legătură cu propriul nostru spirit. Căutarea libertăţii spre care a tins tatăl meu şi care, mai târziu, a devenit propria mea căutare, m-a condus către o legătură profundă cu România şi s-a transformat într-o experienţă intimă şi resimţită cu toată fiinţa, o experienţă a timpurilor tulburi ale comunismului, a democraţiei nou-descoperite şi a invaziei influenţelor occidentale.

Când a murit tatăl meu, am moştenit o arhivă cu sute de negative ale fotografiilor lui. Fără să-mi dau seama măcar, căutările noastre ne-au dus spre aceleaşi locuri şi s-au învârtit în jurul familiei mamei mele românce. Devenind, în cele din urmă, aceeaşi căutare a libertăţii, la o diferenţă de patruzeci de ani de cea a tatălui meu, Gerrit Jan (Olanda, 1950). Fotografiile lui sunt făcute între 1970 şi 1974. Imaginile surprinse de el dezvăluie ce înseamnă a nu şti nimic, a descoperi, a creşte şi a te maturiza, despre distrugerea canoanelor; un sentiment al apartenenţei şi al legăturilor. Am venit prima dată în România în 1995, la vârsta de 14 ani, însă au mai trecut încă 14 ani până am putut să mă reîntorc. Am fost tratată ca parte din familie, dar m-am simţit ca un străin. În perioada 2009-2014, camera de fotografiat a devenit un instrument al căutărilor pentru descoperirea moştenirii mele româneşti, pentru regăsirea sentimentului de apartenenţă, a sentimentului de libertate. Acest proiect îmbină lucrările mele fotografice cu cele ale tatălui meu.

Vino mai aproape!

În arhiva tatălui meu am dat peste câteva role de film în care o surprinsese pe mama, care avea atunci doar 25 de ani, umblând ţanţoşă de colo-acolo în pielea goală. În loc să mă simt oripilată de ideea de a-mi privi propria mamă dezgolită (chiar dacă era cu patruzeci de ani mai tânără), am simţit mai degrabă că mă uit la un cuplu tânăr şi atâta tot. Ce se întâmplă în momentul în care renunţ, în care mă descotorosesc de orice context narativ, ce se întâmplă dacă îl reduc la nimic? În momentul în care iau naştere aceste imagini, nu mai există niciun fel de poveste, niciun fel de judecăţi de valoare, de convenţii sociale. În acest moment nu mai există nimic, ci doar sentimentul de a fi uman, sentimentul de intimitate şi conexiune cu celălalt. O viaţă care nu caută să fie conformă cu principiile unei relaţii perfecte de iubire.

Tamara Robeer (n.1981), a studiat fotografie la Academia Regală de Arte din Haga, absolvind în 2014. Mama ei este româncă, tatăl, olandez. A fost crescută în Olanda. Este o povestitoare, cercetătoare şi exploratoare a faptelor de viaţă, folosindu-se de arta fotografică, de scris şi de conversaţie. Pentru ea este important să împărtăşească poveştile ei despre felul în care ne raportăm unii la ceilalţi şi la sine, într-un joc al echilibrului între conectare şi deconectare. E în căutarea unei modalităţi tandre de a privi, fără a-i fi frică să dezvăluie situaţii dificile sau simple fapte de viaţă luate la întâmplare.

Galeria de artă contemporană SIGNUM este un proiect artistic dintr-o lungă serie de iniţiative de susţinere a artei, întreprinse de Academia de Studii Economice din Bucureşti, de-a lungul primului său secol de existenţă. Deschisă într-un remarcabil spaţiu de expunere şi având un profil axat pe arta abstractă şi conceptuală, Galeria găzduieşte expoziţii de pictură, grafică, sculptură, instalaţie, fotografie şi video, precum şi alte evenimente conexe.

Fotografii expoziţie